Immigration to Luxembourg- my big dose of insulin

I went to be a bit uncomfortable, and when I say “a bit” it means the exact quantity of insulin that could kill the patients of Eddie Redmayne’s character from “The good nurse” movie. I had changed my comfort zone from 0 to 1000, being though conscious of how hard it will be.

But it was way harder than that… I would appear on Instagram stories fishing for some good mood and distraction from what was going on inside my guts, but all I was catching were crude and destructive comparisons that killed the last traces of self-esteem I have brought with me in my hand luggage, and to that, you can add dozens of viruses nice wrapped and brought home from the creche.

Normal people come to Luxembourg to relocate from their existing job. But sick people like us came here with almost 0 budget, no job, just a couple of dresses that I have never used, and a nebulizer like I predicted the weather adaptation.

December 2022 was a nightmare for our family. Adaptation to weather, viruses, culture, language and PRICES was a difficult one and made me ask myself every morning: why did I do that to me, to my family, to my daughter… I was having my Media career back in my country and was almost successful or this was just my impression…

Paying the whole income only for rent and being in survival mode, killed us slowly but certainly.

I must give a round of applause to Luxembourg’s way of including a successful adaptation for ex-pats. Government and society provide immigrants with the resources and support they need: access to language classes (10 euros for a course, Karl!), job training, and social services. The only hard note here is that when you decide to come to a completely new environment in your 20s seems a piece of cake, but when you come in your 30s, and you are leaving behind your started career, your friends, and family, your contacts, it hurts… I started eating a lot of sugar…Thank you Auchan, thank you Lidl, thank you Cactus, you were all very generous in diversity.

Then I got the ball rolling by sending every day tens of CVs to different companies. After half a year of Nos in my inbox, my self-appreciation has dropped to the level of “who I am” and “what did I do up until this moment”. Am I so unqualified to not get at least one YES? Even though I had interviews, on the second day I’ve been informed by email: thank you, but you were not selected THIS time. The last expression made me always think that maybe if I apply the next Monday it will work. The countless refusals have led me to the point of not getting into depression but just reinventing myself and applying for jobs that just don’t describe either of my well-achieved and born talents. A big error.

To delete that, I had to speak with therapists, take classes on self-esteem and come back to myself, a girl born and raised in the Republic of Moldova, who finally understood why she failed and that made her stronger!

I was, in essence, far clearer about my own worth because when you take a massive gamble on yourself, you have to be the one who believes in your own value. I understood how blessed I was by having this free time, to meditate, rethink myself, explore the new country, learn French, make friends, and spend this time with my little one. All this cost money and I have this. I HAVE TIME!

I needed this. Yes, it was painful because it came with a lot of self-consciousness. With a lot of crying sessions, yelling at my little one or simply being an awful wife. But it helped me to remind myself about all the things I already have and for which I am thankful. I believe that self-transformation is not an enjoyable process but ultimately, is the most beautiful action that we can take. I have learned how to measure the perfectionism that I am recalling every time I am applying for a job or work on something. I know now that my personality’s architecture needs more structure. I know that I am in Luxembourg for a reason, that I do have the capabilities to handle this market challenge. I already have a pretty good level of French and made myself valuable friends whom I can count on one hand.

The fascination for Gabor Mate, Mindarchitect, Mindset Rx podcasts, and many other people out there whom I follow and learn from is also part of this gift of having TIME.   

Thank you 2022 for showing me all this, for this break. Any time you think you become worthless, or that you have too much time and think you are not using this, think twice!  To work on “who you are” costs a lot of money.

I am a talented witch! I know I am on my way to learning how to serve my talents.

Hugs,

Djulieta Ardovan


Pictorul meu

   15523-couple-in-love-2560x1440-artistic-wallpaper                                                                                                                                        

Dedicație lui…

Las în urmă haine. Mă descalț. Mi se desface împletitura din păr. Îmi cad bijuteriile. Sunt goală. Calc adânc pe pământ gol și nou. Sunt în pielea goală. Mi-e rușine și încerc să mă ascund… Îmi cad ochii. Trupul mi se face nisip și zboară… E dus departe de vânt. Curenții mă așază pe frunze sure, mă trec prin nările păsărilor și mă tot poartă oriunde și oricând. Mă simt atât de ușoară, dar… Cad. Lovitura de pământ e atât de dureroasă. Sunt o grămadă de praf de plumb cu vârf. Iată-mă: grea, prinsă într-un castel de speranțe ruinate, pe tărâm necunoscut și rece. Să mă ridic îmi este și mai greu. Nu am membre, nu am mușchi și nu văd nimic.

Și deodată simt un miros. E grafit. Mi se pictează nasul. Aud un scârțâit de creion simplu pe foaia de aer. Am o față, dar tot nu văd. Ce gât lung îmi face și ce păr frumos îmi așază pe umerii tăioși. Hmm…Îmi ridică colțurile gurii. Mă vrea luminoasă. Am brațe. Sunt atât de ușoare, încât le-am dus la spate să văd dacă nu cumva am aripi. N-am… Stai, am doar jumătate de corp abia și nu mai aud creionul. De ce te-ai oprit? Știu că mai ești aici. Îi simt și îi aud zâmbetul.  Mai sper să-mi picteze ochii, dar în zadar. Încep să simt pământul, undeva departe, tare jos. Mă face mai înaltă decât am fost. Sunt caldă, simplă și încă goală. Se oprește atât de des să mă privească, încât mă jenez. Nu înțeleg din care parte să mă acopăr, pentru că încă nu văd și asta mă înebunește. Simt cum mă ia de încheieturile mâinilor și le așază în părți. Mă îmbracă într-o rochie lungă și fină, prinsă cu ațe subțiri care îmi curg de pe umeri. E atât de ușoară, încât refuz să cred că nu mai sunt goală. Nu știu ce culoare e.  Sunt atât de curioasă să știu cine mă vrea astfel, încât mâinile mi s-au strâns în pumni. Hai, ce mai aștepți, doar nu mă vrei oarbă! El mi-a pus degetul mare pe buze, în semn să tac, să am răbdare. Mi-a cuprins gâtul cu ambele mâini și l-a mângâiat cu nasul, până a ajuns la buze. Le-a îmbrățișat cu ale lui și atunci, s-a produs neașteptatul.

 Nu am nevoie de ochi, ca să simt cât sunt de colorată, de ușoară și plăcută. Sunt a lui. El m-a creat demult. El știa că voi fi a lui când eu eram doar aer și nisip…


Hotele de vis pe care TREBUIE să le vizitezi în viața asta

Zilele astea o prietenă mi-a povestit că hotelul la care a fost cazată, în Bulgaria, i-a stricat vacanța. Pe lângă babe nemțoaice cu buricul ascuns între țâțele dezgolite frumos, prietena mea a avut parte de cel mai oribil hotel. Unul în care să răsune nunți o noapte întreaga și atunci te întrebi la ce bun ai părăsit Moldova? Ok! Data viitoare investighează corect piața hotelieră.

Ia uite aici ce frumusețe:

Ladera Resort, St. Lucia

Ladera-Resort-swing Ladera-Resort-view

Manta Resort, Tanzania

Locul potrivit să faci dragoste în apă :)))

DCIM100GOPRO 16b

 Äscher Cliff, Elveția

091

4. Giraffe Manor, Kenya

Aici poți merge și singur. La sigur îți găsești perechea 🙂

Giraffe-Manor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hotel Kakslauttanen, Finlanda

Hotel-Kakslauttanen

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hotel-Kakslauttanen-room

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Icehotel, Jukkasjärvi, Suedia

Dacă vrei să intri în pielea lui John Snow și a iubitei sale și să trăiți o adevărată GAME OF THRONES, Suedia te așteaptă 🙂

Jukkasjarvi-Ice-Hotel

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

15a

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Treehotel, Suedia
Vrei ca fraza „și parcă ești din pădure” să fie cât se poate de adevărată, atunci trebuie să trăiești o experiență unică în pădurea suedeză, la hotelul Treenhotel. Are camere denumite straniu: Cabană, Cuib de pasăre, OZN, Arborele Sauna, dar sunt în același timp atrăgătoare.

051

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hotel Marques de Riscal, Spania

Te simți un loco în astfel de locuri.

39

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hotel Au Vieux Panier, Franța

Amator de graffiti cumva? Se află în inima Marsiliei. Fiecare cameră e decorată individual de către un artist sau design grafic și se schimbă în fiecare an.

35

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Rayavadee Resort, Thailanda

11

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gamirasu Cave Hotel, Turcia


Cappadocia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

032

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hotel de Glace, Quebec, Canada

Hotelul de gheață din nordul Americii de Nord. Are o durată de viață de trei luni și e reconstruit în fiecare decembrie într-un mod diferit. Mmmm… nu garantez că nu îngheață ceva aici, la încercări amorezate :))

41b 41a

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deci, foc la ghete! Știți unde să mergeți!


Scrisoare de la Ștefan cel Mare pentru Moldova

Draga mea, te-am visat de ziua ta. Făceai baie într-o ploaie de august și te pregăteai  să ieși pe scenă, în fața copiilor tăi maturi, dar încă mici. Știu că poate n-ar trebui să-ți scriu, dar dorul meu de peste 500 de ani și ciuda că te distrugi  treptat, nu mă lăsau în pace și am hotărât s-o fac. Te-am cunoscut în perioada când erai principesă independentă.  Aveai 18 ani. Aveai o independență după ani.  Atinse-i majoratul. Deși verde încă, formele tale  deja transformau ochii multora în ochi violatori. Picioarele lungi și drepte în stânga și în dreapta trupului, pielea de un verde proaspăt reflecta atâta frumusețe, încât putea usca orice ochi privitor. Sânii tăi tineri aveau sfârcurile aplecate doar atât, cât să țină umbră oștenilor mei care se luptau, apărându-i. Erai plină de căldură. În obrajii tăi mi-am sădit și eu stejarul. Știam că sunt cei mai curați și de aceea acolo avea să crească bine și puternic cum este acum. Îți mulțumesc că l-ai păstrat.

Dar nu astea m-au cucerit pe mine.  Am simțit că ai nevoie de protecție, nu de folosire. N-am avut nevoie de virginitatea ta, deși asta, recunosc, mi te aducea în fața ochilor și mai precistă. Erai fetița mea, pentru că asta am simțit. Te-am iubit dintotdeauna.  Când ne-am căsătorit, preasfințitul mitropolit Teoctist m-a uns pe Siret și ți-am luat sceptrul. Erai fericită și simțeam asta, dar n-am recunoscut-o niciodată, deoarece nu doream să mă opresc din cuceriri. O femeie trebuie cucerită în fiecare zi. Te-am crescut aproape jumătate de veac.  Iartă-ma că te-am lăsat așa devreme. Știu c-ai plâns din tot și din toate. Dar oare parasirea mea merită răzbunarea ta, de azi?

Scumpo, nu mai pot privi cum te distrugi, lăsându-i pe cei ce te conduc să butoneze pe autodistrugere.

Nu înțeleg când ai reușit să te răcești atât de mult. Nu-ți mai pasă nici de pruncii tăi care mor de mici în accidente. Ți-ai înrăit copiii. Majoritatea plătesc pentru cuvinte, ori de cate ori n-ai apela la ajutorul lor.

Ți-ai distrus trupul. Sunt sigur că nu mai ai orgasm. O faci numai din răzbunare pentru mine.  Draga mea, folosește contraceptive sau roagă-i pe ei s-o facă. Mi-e frică pentru sănatatea ta. Păstrează-te pentru puținul timp cît ți-a rămas, apoi ne vom uni din nou.

Îmi pare rău că după ce Alexandru (Ioan Cuza) a făcut un lucru mare și ți-a unit principatele, n-ai ținut mult la fapta lui. Ai avut două poduri de flori și ai lăsat florile să se ofilească. De ce? DE CE? N-ai făcut decât să-ți stabilești o zi de naștere. Sărbătoare frumoasă să ai. La mulți ani mai buni, drago.

Cu toate acestea, te iubesc și te aștept.  Al tău Ștefan.

P.S. În ultimii ani am reușit să-ți fac o singură poză. Am pus-o în plic…

1174774_575270529199068_1925734462_n


Îmi pierd țara…


helping-handÎmi pierd ţara…. Mă tem să n-o ia vântul toată „aghiazma” guvernării…mă chinui s-o prind în pioneza artei, zâmbetului, plăcerii de a vorbi în imagini la microfon…zi de zi, dar vântul e prea puternic…e mai puternic decât ceea ce ne-a spus aproape cu lacrimi în ochi, mai întâi scriitorul, şi apoi actorul Victor Soțchi-Voinicescu: „de ce plecaţi? De ce construiţi în altă parte, când puteţi construi la voi, aici, acasă?”. S-a adresat nouă, tinerilor, venind vinerea trecută la Casa de cultură a Universităţii de Stat. Pentru un om care se află aproape de 30 de ani în Franţa e uşor să vorbească despre asta. Oricum, a recunoscut că murdăria din pădurile domneşti ale celor de la puterea moldovenească a ajuns şi acolo, şi l-a durut…

Ultima replică din sutele pe care le aud zilnic din gura tânărului este: „tu nu poţi face nimic, alţii hotărăsc pentru noi”.(N.E.)

Mă doare şi pe mine că-mi pierd ţara şi că viitorul meu e alungat ca cel mai mare străin, de aici, de pe cernoziomul pentru care a luptat atîta, Cel Mare de piatră, din centrul capitalei. (26 martie 2013, 14:14)


Prima emisie solo!!!

Am două cuvinte care rimează și au legătură unul cu altul: stresant și interesant! Prin intermediul lor pot să reflect ziua pe acre am avut-o azi. Am avut emoții să intru în emisie la radio, dar a fost bine. Sper doar s-ă nu-mi fure cineva ritmul și dorința pe care le-am pus în ceea ce-am început să fac. Deși nu m-am așteptat, am nimerit acolo unde visam, mai repede decât am așteptat să se întâmple asta. Nu vreau să prognozez vitorul, pentru că îmi place mult mai mult prezentul, daaaar… vreau să continuu ceea ce-am început. Îmi place gălăgia, mixurile, mi-i foame de voci, dedicații ș.a.m.d.

Un alt lucru frumos care s-a întâmplat, a fost relațiile ce s-au stabilit între mine și alți animatori de radio…Trebuie să dau un nume frumos ca și persoana ce-l poartă: Doina Sîrbu.  Ne-am obișnuit atât de mult să conducem împreună, încât atunci când am fost separate, mai că ne venea a plânge.

Gata cu regretele, cu stresul și emoțiile. E timpul să proiectez vocea-mi în microfon, să atrag urechiușe și să le păstrez. Cred că îmi va reuși, chiar dacă sunt în stare incipientă. Succese mie :))