Îmi pierd țara…

Îmi pierd ţara…. Mă tem să n-o ia vântul toată „aghiazma” guvernării…mă chinui s-o prind în pioneza artei, zâmbetului, plăcerii de a vorbi în imagini la microfon…zi de zi, dar vântul e prea puternic…e mai puternic decât ceea ce ne-a spus aproape cu lacrimi în ochi, mai întâi scriitorul, şi apoi actorul Victor Soțchi-Voinicescu: „de ce plecaţi? De ce construiţi în altă parte, când puteţi construi la voi, aici, acasă?”. S-a adresat nouă, tinerilor, venind vinerea trecută la Casa de cultură a Universităţii de Stat. Pentru un om care se află aproape de 30 de ani în Franţa e uşor să vorbească despre asta. Oricum, a recunoscut că murdăria din pădurile domneşti ale celor de la puterea moldovenească a ajuns şi acolo, şi l-a durut…

Ultima replică din sutele pe care le aud zilnic din gura tânărului este: „tu nu poţi face nimic, alţii hotărăsc pentru noi”.(N.E.)

Mă doare şi pe mine că-mi pierd ţara şi că viitorul meu e alungat ca cel mai mare străin, de aici, de pe cernoziomul pentru care a luptat atîta, Cel Mare de piatră, din centrul capitalei. (26 martie 2013, 14:14)